Treceți la conținutul principal

de Mahatma Gandhi...



„Cu adevarat il venereaza pe Dumnezeu numai cel lipsit de gelozie, care este generos cu fiecare si lipsit de orice fel de egoism;
Acela care suporta in mod egal arsita si frigul, fericirea si necazul, cel care intotdeauna iarta si este permanent satisfacut;
Cel ale carui decizii sunt ferme si ale carui minte si suflet sunt dedicate in intregime lui Dumnezeu;
Cel ce nu face niciodata vreun rau, caruia nu-i este teama de ceilalti si care este la fel de lipsit de emotie cat si de tulburare, de griji si temeri;
Care este pur, eficient in munca sa, fara ca totusi sa fie afectat de ea;
Cel ce isi trateaza in acelasi fel atat prietenii, cat si dusmanii;
Cel ce ramane neafectat de respectul care i se arata, cat si de lipsa de respect;
Cel ce nu simte rasfatul laudelor, dar nici nu se simte deprimat de vorbele rele sau nedrepte care se spun despre el;
Acela caruia ii plac linistea si singuratatea, si a carui minte este disciplinata;
Yoghinul adevarat este cel in a carui viata se reflecta toate aceste calitati si care, aflandu-se chiar si in mijlocul unei furtuni dezlantuite, vede soarele;El face fata tuturor greutatilor si chiar mortii;
Avand mintea linistita si echilibrata, in pace, el strabate campul de batalie sau merge in fata calailor;
Spiritul sau este atat de plin de bucurie, incat chiar si atunci cand tunetele sunt dezlantuite, el adoarme linistit.”



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

tatal meu, arhitect Augustin Presecan, de suflet... si de amintire...

Una dintre ultimele lui poze... eu asa il tin minte mai bine, cu barba... si-a lasat-o in ultimii ani stati la Moscova. Se scrie acum o carte despre Cluj, despre arhitectii urbanisti care au contribuit la ceea ce este acum urbea noastra, se afla si el in ea, ma bucura... fac in continuare o mica paranteza catre un articol de ziar aparut dupa revolutie pentru a-i schita sumar figura, pentru cei care nu au apucat sa il cunoasca.. din pacate si eu prea putin am putut sa povestesc cu el, a murit cand aveam 8 ani, el 45... i-am simtit lipsa tot timpul, chiar daca il aveam si il am cu mine in inima si gand peste tot... --> Mandrie a Tarii Motilor Arhitectul Augustin Presecan Exista oameni care desi au av ut o viata relativ scurta, prin lucrarile si operele lor au reusit sa impuna posteritatii un respect deosebit fata de memoria, de numele lor, niciodata uitat. Un astfel de om a fost, fara tagada, arhitectul Augustin Presecan, om de certa valoare profesionala, creator al...

"Din impas către un nou început" de Aurel-Dragos Munteanu

Aurel-Drago ş Munteanu Din impas către un nou început (text tradus din limba engleză şi îngrijit de Tudor B. Munteanu) S-ar părea că trăim într-o lume avansată şi gata depăşită, în care totul e “după” sau “post-” altceva. Sfărşitul istoriei a fost proclamat, cu toate că motoarele sale nu au lucrat niciodată atât de energic. Postmodernismul şi post-postmodernismul caracterizează stări atât de fluente, încât nici un concept nu le poate determina conţinutul în mod adecvat. Dacă avem de-a face într-adevăr cu un punct terminus, este vorba mai degrabă de sfârşitul unei civilizaţii, adică de consumarea unui ciclu complet de scopuri şi mijloace pe care o parte a omenirii, Lumea Apuseană, le-a căutat şi le-a folosit pe parcursul ultimei jumătăţi de mileniu. Să numim această eră “umanismul” de dragul clarităţii, asumându-ne totodată riscul unei critici acerbe din partea celor care văd în asta numai “o ideologie burgheză – doctrina valorizării «omului» în sine, care ignoră diferen...

Trecut, Prezent si Viitor

Drumul Becasului / ulei pe panza / 75 x 75 cm / 1997 Oarecum s-au strans din ultimul timp cateva idei sau mai bine spus stari emotionale care se incheaga acum intr-un tot … incep printr-o scurta plimbare dupa niste butasi de trandafiri la o mica “ferma” extraordinara din Becas a unui cultivator pasionat. Pentru cine nu stie, Becasul este o zona aflata situata chiar langa Cluj, intre strada Buna Ziua si Calea Turzii. Mergand cu masina unui prieten bun, interesat si el de trandafiri, am intrat pe Mihai Romanul, o strada reper nou aparuta pe harta dezvoltatorilor imobil iari, chiar daca fiinta inca de zeci de ani, umblata fiind pe atunci doar de localnici si de turistii clujeni de weekend. De mic copil bateam toata zona, fiind practic primul loc “explorat” temeinic de aventurierul din mine impreuna cu prieteni ai copilariei, sau in “bande” de indieni ori “cowboy” din Andrei Muresanu si Gheorgheni. Frumoase amintiri, zone salbatice carora “talentul” meu artistic le facea harti, c...