Drumul Becasului / ulei pe panza / 75 x 75 cm / 1997
Oarecum s-au strans din ultimul timp cateva idei sau mai bine spus stari emotionale care se incheaga acum intr-un tot … incep printr-o scurta plimbare dupa niste butasi de trandafiri la o mica “ferma” extraordinara din Becas a unui cultivator pasionat. Pentru cine nu stie, Becasul este o zona aflata situata chiar langa Cluj, intre strada Buna Ziua si Calea Turzii. Mergand cu masina unui prieten bun, interesat si el de trandafiri, am intrat pe Mihai Romanul, o strada reper nou aparuta pe harta dezvoltatorilor imobiliari, chiar daca fiinta inca de zeci de ani, umblata fiind pe atunci doar de localnici si de turistii clujeni de weekend.
De mic copil bateam toata zona, fiind practic primul loc “explorat” temeinic de aventurierul din mine impreuna cu prieteni ai copilariei, sau in “bande” de indieni ori “cowboy” din Andrei Muresanu si Gheorgheni. Frumoase amintiri, zone salbatice carora “talentul” meu artistic le facea harti, cu poteci marcate pentru confratii de aventuri, in spiritul vestului salbatic imaginar.
De mic mi-au placut istoria, biografiile conducatorilor si vietile exploratorilor faimosi, mai tarziu ale artistilor care mi-au atins sufletul.
Dintotdeauna am fost extrem de interesat de viata lor, de locurile pe unde si-au dus traiul, care si-au pus amprenta asupra creatiei lor artistice. Nu demult am trecut si pe la casa cu atelierul maestrului din
Revenind insa, la intoarcerea de la pepiniera cu trandafiri, am oprit de curiozitate in locul unde mergeam constant la pictat in timpul liceului, Becasul fiind pe atunci locul meu ideal de pictat in aer liber, aproape de casa fiind. Ma opream indeosebi intr-un loc care-mi oferea o panorama cuprinzatoare si larga asupra locului, in zilele senine de toamna cu perspective pana inspre Someseni., cu un drum sinuos si o vale cu un parau care-mi ofereau compozitional tabloul dorit.
Peisaj in Becas / ulei pe panza / 50 x 60 cm / 1991
Veneam frecvent aici, in acel mic si fraged desis care in zilele de arsita imi oferea umbra si racoare. Dealtfel si umbra lor pe panza pictata o doream, tinandu-mi nealterate tonurile culorilor. Si acum inca, dupa douazeci si ceva de ani se vad copaceii care intre timp sunt mari. Chiar culorile pe care le razuiam de pe paleta cu cutitul si pe care il stergeam de trunchiul lemons aflat langa mine inca se mai intrezaresc! Incredibil!
Cu aceste amintiri trezite, am realizat brusc si cu o forta incredibila, ca viata noastra exista doar in prezent! Ca trecutul sau vitorul sunt doar proiectii ale imaginarului din noi asupra timpului. A fost doar o stare trecatoare pe care si acum o simt inca foarte puternica. Ca in fapt nu conteaza ce a fost sau ce va fi, importanta este clipa, prezentul de acum, nicidecum cea de
Atunci, ca si acum in cazul meu, raman doar simple amintiri ale unor locuri care au fost si care acum si-au transformat intreaga imagine. Locuri unde mergeam cu trepiedul pe
Iar de curand aceeasi imagine si in spatiul liceului de arte unde am studiat si pe care l-am reintalnit de curand cu ocazia zilelor liceului, o initiativa de admirat pentru conducerea lui. Acelasi, dar totusi atat de schimbat! In fapt Noi nu mai suntem Noi cei de atunci…
Strada Artarului, A.D. 1986 (ulei pe panza, 50 x 60 cm)
si locul meu preferat de pictat: aici un pastel pe hartie cerata cu colegii mei M.B. Bianca si G. Ciprian din 1986 (25 x 34 cm). Tot jos un ulei pe carton si un desen, acelasi loc, alte anotimpuri...
si acum, ce se mai pot observa din culorile ramase pe copacelul de ieri...
Comentarii
foarte placuta 'plimbare' pe cararile amintirilor...
Crina Prida
Am scris cam in aceeasi perioada si eu cateva cuvinte despre trairea timpului si re-amintire in alt film al lui Alain Resnais
despre timp au incercat sa ne invete la scoala ca ar fi o dimensiune liniara, o dreapta care impreuna cu cele 3 dimensiuni ale spatiului ar putea defini universul. In filmele lui, timpul este o tema ce revine mereu ( cel putin in cele 3 filme pe care le-am vazut). Acest timp curge dupa legi proprii, aleator, nedefinit, in bucle, si pare sa combine cu o imprecizie a determinarii spatiale, alte coordonate, defineste un alt tip de univers in care timpul deformeaza sau determina sentimente sau dimpotriva, este determinat de acestea. Renuntam la o viziune clasica si ni se propune un univers cu mai multe dimensiuni, intr-o continua evolutie si care creeaza tensiunea asteptarii unui necunuscut imprevizibil. Timpul nu egal pentru toti. Putem simti tipul traindu-l, altfel, fiecare dintre noi. Timpul are alte dimensiuni, timpul se poate transforma in spatiu si spatiul se poate transforma in timp? Ce ne amintim despre timp inainte de a-l trai? ce intelegem despre timp dupa ce l-am trait? el nu ne mai apartine.