Treceți la conținutul principal

Trecut, Prezent si Viitor

Drumul Becasului / ulei pe panza / 75 x 75 cm / 1997


Oarecum s-au strans din ultimul timp cateva idei sau mai bine spus stari emotionale care se incheaga acum intr-un tot … incep printr-o scurta plimbare dupa niste butasi de trandafiri la o mica “ferma” extraordinara din Becas a unui cultivator pasionat. Pentru cine nu stie, Becasul este o zona aflata situata chiar langa Cluj, intre strada Buna Ziua si Calea Turzii. Mergand cu masina unui prieten bun, interesat si el de trandafiri, am intrat pe Mihai Romanul, o strada reper nou aparuta pe harta dezvoltatorilor imobiliari, chiar daca fiinta inca de zeci de ani, umblata fiind pe atunci doar de localnici si de turistii clujeni de weekend.

De mic copil bateam toata zona, fiind practic primul loc “explorat” temeinic de aventurierul din mine impreuna cu prieteni ai copilariei, sau in “bande” de indieni ori “cowboy” din Andrei Muresanu si Gheorgheni. Frumoase amintiri, zone salbatice carora “talentul” meu artistic le facea harti, cu poteci marcate pentru confratii de aventuri, in spiritul vestului salbatic imaginar.

De mic mi-au placut istoria, biografiile conducatorilor si vietile exploratorilor faimosi, mai tarziu ale artistilor care mi-au atins sufletul.

Dintotdeauna am fost extrem de interesat de viata lor, de locurile pe unde si-au dus traiul, care si-au pus amprenta asupra creatiei lor artistice. Nu demult am trecut si pe la casa cu atelierul maestrului din Provence tot cu aceste porniri, de-a vedea pe viu, de-a trai poate anumite viziuni ale sale.

Revenind insa, la intoarcerea de la pepiniera cu trandafiri, am oprit de curiozitate in locul unde mergeam constant la pictat in timpul liceului, Becasul fiind pe atunci locul meu ideal de pictat in aer liber, aproape de casa fiind. Ma opream indeosebi intr-un loc care-mi oferea o panorama cuprinzatoare si larga asupra locului, in zilele senine de toamna cu perspective pana inspre Someseni., cu un drum sinuos si o vale cu un parau care-mi ofereau compozitional tabloul dorit.


Peisaj in Becas / ulei pe panza / 50 x 60 cm / 1991


Veneam frecvent aici, in acel mic si fraged desis care in zilele de arsita imi oferea umbra si racoare. Dealtfel si umbra lor pe panza pictata o doream, tinandu-mi nealterate tonurile culorilor. Si acum inca, dupa douazeci si ceva de ani se vad copaceii care intre timp sunt mari. Chiar culorile pe care le razuiam de pe paleta cu cutitul si pe care il stergeam de trunchiul lemons aflat langa mine inca se mai intrezaresc! Incredibil!

Cu aceste amintiri trezite, am realizat brusc si cu o forta incredibila, ca viata noastra exista doar in prezent! Ca trecutul sau vitorul sunt doar proiectii ale imaginarului din noi asupra timpului. A fost doar o stare trecatoare pe care si acum o simt inca foarte puternica. Ca in fapt nu conteaza ce a fost sau ce va fi, importanta este clipa, prezentul de acum, nicidecum cea de maine sau cea de ieri! A fost doar o impresie de moment pot spune, poate si datorita cliseelor avute in mintea mea. Reintors acasa vedeam fotografii luate de MINE cu MINE in acele locuri, dar parca ele nu imi mai apartineau mie. Nu mai eram eu? A fost o experienta ciudata, dar tocmai ideea asta mi-a dat-o, cum ca viata noastra intreaga se rezuma doar la prezent. Da, e la fel de importanta intreaga insiruire de fapte care ne aduce in prezent din trecut si ne indreapta inspre un viitor dorit si imaginat de noi, spre o anumita tinta spirituala, dar de fapt ce e cel mai important este prezentul viu si concret pe care il traim AZI! Inclusiv fotografiile facute atunci nu mai sunt ce erau. Fizic foloseam atunci hartie si substante AZO Mures pentru developarea si marirea negativelor, care erau cele mai bune. Azi imi par la fel de “invechite” ca si cele color care le faceam cu multi ani dupa. Ce sa mai vorbesc despre fotografiile din monografiile artistilor, despre imaginile care mi-au inflacarat imaginatia in acele vremuri? Despre Montmartre, Giverny, Pont-Aven sau muntele Sainte Victoire? Eternele naturi moarte ale lui Cezanne? Distorsoneaza realitatea, intocmai ca si reproducerile din marile albume de colectii! Totusi raman din pacate cel mai ieftin mijloc de a-ti pune o “realitate” pe masa! Sa ai totusi din ce invata…

Atunci, ca si acum in cazul meu, raman doar simple amintiri ale unor locuri care au fost si care acum si-au transformat intreaga imagine. Locuri unde mergeam cu trepiedul pe camp acum sunt ingradite, case se inalta in locul tufelor de macies…

Iar de curand aceeasi imagine si in spatiul liceului de arte unde am studiat si pe care l-am reintalnit de curand cu ocazia zilelor liceului, o initiativa de admirat pentru conducerea lui. Acelasi, dar totusi atat de schimbat! In fapt Noi nu mai suntem Noi cei de atunci…





pe strada Mihai Romanu' acu 21 de ani iar in imaginea chiar din jos, anul trecut in primavara, 2009.


si pe aici urcam pe deal, actuala strada a Trifoiului (o lucrare care cuprinde aceasta perspectiva din 1997 am intitulat-o "Drumul Becasului")


si asa arata acum in 2010... dezvoltarea urbei urca-ncet incet...


si actuala Strada Trifoiului



Clujul vazut din Colonia Becas in 1986 / ulei pe carton, 66 x 46 cm


Borhanciul vazut din culmea Strazii Trifoiului (ulei pe panza, 69 x 49 cm, 1986), cum se poate vedea mai jos abia daca se mai zareste dealul din cauza noilor constructii


si Strada Mihai Romanul inspre Str. Buna Ziua, ieri si azi...


Strada Artarului, A.D. 1986 (ulei pe panza, 50 x 60 cm)

si locul meu preferat de pictat: aici un pastel pe hartie cerata cu colegii mei M.B. Bianca si G. Ciprian din 1986 (25 x 34 cm). Tot jos un ulei pe carton si un desen, acelasi loc, alte anotimpuri...




si acum, ce se mai pot observa din culorile ramase pe copacelul de ieri...





liceul de arte plastice in 2010 si 1987, anul absolvirii...






Comentarii

stareadeafi a spus…
oooo, Claudiu! Ce nostalgie sa revad peretii liceului dupa atitia ani!

foarte placuta 'plimbare' pe cararile amintirilor...
Crina Prida
diana a spus…
Sunt foarte frumoase cuvintele lui Claudiu.

Am scris cam in aceeasi perioada si eu cateva cuvinte despre trairea timpului si re-amintire in alt film al lui Alain Resnais

despre timp au incercat sa ne invete la scoala ca ar fi o dimensiune liniara, o dreapta care impreuna cu cele 3 dimensiuni ale spatiului ar putea defini universul. In filmele lui, timpul este o tema ce revine mereu ( cel putin in cele 3 filme pe care le-am vazut). Acest timp curge dupa legi proprii, aleator, nedefinit, in bucle, si pare sa combine cu o imprecizie a determinarii spatiale, alte coordonate, defineste un alt tip de univers in care timpul deformeaza sau determina sentimente sau dimpotriva, este determinat de acestea. Renuntam la o viziune clasica si ni se propune un univers cu mai multe dimensiuni, intr-o continua evolutie si care creeaza tensiunea asteptarii unui necunuscut imprevizibil. Timpul nu egal pentru toti. Putem simti tipul traindu-l, altfel, fiecare dintre noi. Timpul are alte dimensiuni, timpul se poate transforma in spatiu si spatiul se poate transforma in timp? Ce ne amintim despre timp inainte de a-l trai? ce intelegem despre timp dupa ce l-am trait? el nu ne mai apartine.

Postări populare de pe acest blog

tatal meu, arhitect Augustin Presecan, de suflet... si de amintire...

Una dintre ultimele lui poze... eu asa il tin minte mai bine, cu barba... si-a lasat-o in ultimii ani stati la Moscova.

Se scrie acum o carte despre Cluj, despre arhitectii urbanisti care au contribuit la ceea ce este acum urbea noastra, se afla si el in ea, ma bucura... fac in continuare o mica paranteza catre un articol de ziar aparut dupa revolutie pentru a-i schita sumar figura, pentru cei care nu au apucat sa il cunoasca.. din pacate si eu prea putin am putut sa povestesc cu el, a murit cand aveam 8 ani, el 45... i-am simtit lipsa tot timpul, chiar daca il aveam si il am cu mine in inima si gand peste tot...
-->
Mandrie a Tarii Motilor Arhitectul Augustin Presecan Exista oameni care desi au avut o viata relativ scurta, prin lucrarile si operele lor au reusit sa impuna posteritatii un respect deosebit fata de memoria, de numele lor, niciodata uitat. Un astfel de om a fost, fara tagada, arhitectul Augustin Presecan, om de certa valoare profesionala, creator al arhitecturii unor…

Pictura Claudiu Presecan @Targul de arta contemporana Art Safari 2015

Aflat la a 2-a editie, Targul de Arta Contemporana Art Safari din Bucuresti este organizat anul acesta la Cladirea Ciclop, in perioada 13-17 mai.
Va invit sa vizitati standul galeriei Artfooly deschis la etajul 3, unde voi expune o parte dintre cele mai recente tablouri ale mele, alaturi de lucrari ale sculptorului Dan Istrate.









Programul de vizitare Art Safari:

Miercuri, 13 mai, orele 12.00 – 21.00

Joi, 14 mai, orele 12.00 – 21.00

Vineri, 15 mai, orele 12.00 – 21.00

Sâmbătă, 16 mai, orele 12.00 – 04.00 (Noaptea muzeelor)

Duminică, 17 mai, orele 12.00 – 21.00

Mai multe detalii despre eveniment sunt disponibile pe www.artsafari.ro.

Sorin Campan exhibition at Plan B Gallery, Cluj

Sorin Campan: Pata Street, 2002, oil on cardboard, 31,5 x 36,5 cm


Yesterday I visited Sorin Campan’s show at Plan B Gallery, here in Cluj. He belongs to an elder generation of Romanian artists, fully represented before 1989, while keeping a distance from the official art of the period.On the white walls of the gallery, under fluorescent light, I found his paintings to be very sensitive and warm. A kind of old moments, undefined times and petrified for eternity. There were mere landscape, but loaded with emotions. I was glad to discover these works in the gallery’s new agenda, among other renowned Transylvanian artists such as Gheorghe Ilea, who will be opening a show in Plan B’s space in Berlin next month. I found the atmosphere of Campan’s paintings resembling the paintings from the art school: full of life, mysterious and powerful. I would like to tell those of you who are in Cluj or have time to visit this show, it’s definitely worth it! I enjoyed it! Besides, when I went out of the…