Treceți la conținutul principal

la Ciurtuci

Anul 2011, an in care am "descoperit" pescuitul la musca, a fost anul in care am vazut altfel raul, ca intreg si in acelasi timp detaliu. Pana atunci priveam mai mult ansamblul, fermecat poate de impreunarea brazilor cu cerul si apa intr-un tot unitar. Am fost de multe ori pe aceasta vale, prin Poiana Horii, Ciurtuci pe valea Belisului. Dar de asta data, din martie, fiind si prima iesire mea pe apa cu noua lanseta de "fly" in mana, am privit apa cu alti ochi... poate si de aici mi-a ramas in suflet aceasta imagine pe care am asternut-o pe panza, pana acum in trei variante. In ultima am folosit si trei muste ude, insa de ulei imbibate si nu de apa cum le-ar sta bine...

2011 | tehnica mixta pe matase | 140 x 90 cm


2012 | ulei pe panza | 50 x 60 cm


detaliu


2012 | ulei pe panza | 25 x 25 cm


detaliu


detaliu


detaliu





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

tatal meu, arhitect Augustin Presecan, de suflet... si de amintire...

Una dintre ultimele lui poze... eu asa il tin minte mai bine, cu barba... si-a lasat-o in ultimii ani stati la Moscova. Se scrie acum o carte despre Cluj, despre arhitectii urbanisti care au contribuit la ceea ce este acum urbea noastra, se afla si el in ea, ma bucura... fac in continuare o mica paranteza catre un articol de ziar aparut dupa revolutie pentru a-i schita sumar figura, pentru cei care nu au apucat sa il cunoasca.. din pacate si eu prea putin am putut sa povestesc cu el, a murit cand aveam 8 ani, el 45... i-am simtit lipsa tot timpul, chiar daca il aveam si il am cu mine in inima si gand peste tot... --> Mandrie a Tarii Motilor Arhitectul Augustin Presecan Exista oameni care desi au av ut o viata relativ scurta, prin lucrarile si operele lor au reusit sa impuna posteritatii un respect deosebit fata de memoria, de numele lor, niciodata uitat. Un astfel de om a fost, fara tagada, arhitectul Augustin Presecan, om de certa valoare profesionala, creator al...

"Din impas către un nou început" de Aurel-Dragos Munteanu

Aurel-Drago ş Munteanu Din impas către un nou început (text tradus din limba engleză şi îngrijit de Tudor B. Munteanu) S-ar părea că trăim într-o lume avansată şi gata depăşită, în care totul e “după” sau “post-” altceva. Sfărşitul istoriei a fost proclamat, cu toate că motoarele sale nu au lucrat niciodată atât de energic. Postmodernismul şi post-postmodernismul caracterizează stări atât de fluente, încât nici un concept nu le poate determina conţinutul în mod adecvat. Dacă avem de-a face într-adevăr cu un punct terminus, este vorba mai degrabă de sfârşitul unei civilizaţii, adică de consumarea unui ciclu complet de scopuri şi mijloace pe care o parte a omenirii, Lumea Apuseană, le-a căutat şi le-a folosit pe parcursul ultimei jumătăţi de mileniu. Să numim această eră “umanismul” de dragul clarităţii, asumându-ne totodată riscul unei critici acerbe din partea celor care văd în asta numai “o ideologie burgheză – doctrina valorizării «omului» în sine, care ignoră diferen...

Trecut, Prezent si Viitor

Drumul Becasului / ulei pe panza / 75 x 75 cm / 1997 Oarecum s-au strans din ultimul timp cateva idei sau mai bine spus stari emotionale care se incheaga acum intr-un tot … incep printr-o scurta plimbare dupa niste butasi de trandafiri la o mica “ferma” extraordinara din Becas a unui cultivator pasionat. Pentru cine nu stie, Becasul este o zona aflata situata chiar langa Cluj, intre strada Buna Ziua si Calea Turzii. Mergand cu masina unui prieten bun, interesat si el de trandafiri, am intrat pe Mihai Romanul, o strada reper nou aparuta pe harta dezvoltatorilor imobil iari, chiar daca fiinta inca de zeci de ani, umblata fiind pe atunci doar de localnici si de turistii clujeni de weekend. De mic copil bateam toata zona, fiind practic primul loc “explorat” temeinic de aventurierul din mine impreuna cu prieteni ai copilariei, sau in “bande” de indieni ori “cowboy” din Andrei Muresanu si Gheorgheni. Frumoase amintiri, zone salbatice carora “talentul” meu artistic le facea harti, c...