Presecan's Soul Touch

VIAŢA omeneasca e, în generalitatea ei, lipsită de gânduri. Omul comun e prea trudit de munca lui zilnică pentru câştigarea existenţei, ca să mai aibă dorinţa de a se ìntrebà, care e rostul lui in lume. Iar asà zisuì om superior, artist, om de ştiinţă, nu-i tare deosebit, ìn reflexiile sale asupra vieţii, de muncitorul ogoarelor ori păstorul turmelor; omul superior e şi el, ìn aproape unanimitatea cazurilor, tot un τεχνίτης — meseriaş — afundat cu totul ìn specialitatea lui şi tot asà de opac pentru gandul metafizic ca şi un simplu plugar. «Lumea» nu e, pentru omul obicinuit, Cosmosul, ci, ìn-nainte de toate, cercul cunoscuţilor, al concetăţenilor, al tovarăşilor de ocupaţie — spaţiul viu pana unde poate rasunà mica personalitate banală. «Concepţia despre lume» a omului obicinuit nu e nici etica, nici estetica, nici religioasă, ci naiv utilitarista; poporul e prin instinct hedonist; «lumea» lui şi «plăcerea» lui sunt factorii capitali ai vieţii lui sufleteşti. Singura valorare posibilă...

„Cu adevarat il venereaza pe Dumnezeu numai cel lipsit de gelozie, care este generos cu fiecare si lipsit de orice fel de egoism; Acela care suporta in mod egal arsita si frigul, fericirea si necazul, cel care intotdeauna iarta si este permanent satisfacut; Cel ale carui decizii sunt ferme si ale carui minte si suflet sunt dedicate in intregime lui Dumnezeu; Cel ce nu face niciodata vreun rau, caruia nu-i este teama de ceilalti si care este la fel de lipsit de emotie cat si de tulburare, de griji si temeri; Care este pur, eficient in munca sa, fara ca totusi sa fie afectat de ea; Cel ce isi trateaza in acelasi fel atat prietenii, cat si dusmanii; Cel ce ramane neafectat de respectul care i se arata, cat si de lipsa de respect; Cel ce nu simte rasfatul laudelor, dar nici nu se simte deprimat de vorbele rele sau nedrepte care se spun despre el; Acela caruia ii plac linistea si singuratatea, si a carui minte este disciplinata; Yoghinul adevarat este cel in a carui viata se reflecta toate ...