Treceți la conținutul principal

Riviera franceza


Pregatiri… nunta… chefuri…vacanta mare...

revin la Cluj, amintiri deja... caldura, mare, azur, dragoste, Cezanne, pini, Dufy, Matisse, fructe de mare, vin rosu, culoare, colorat, albastru ultramarin, cyan, ceruleum, leandri, arta, artisti, Picasso, Miro, lux, Saint Tropez, barci, iahturi, plaja, bere... sudul Frantei: un loc binecuvantat de soare, un loc care merita simtit pe propria piele. S-a vorbit, pictat, desenat si scris mult de Riviera, Provence, de atmosfera locului, de peisajele sale, de campurile de lavanda, de livezile de maslini si padurile de pini, de pictorii si artistii care au ridicat in nemurire aceste locuri, de agoniile si extazul lor. Personal l-am simtit si "citit" mai bine pe Cezanne, m-am apropiat mai mult de Miro si in special l-am redescoperit pe Raoul Dufy prin peisajele acestor locuri. Pe langa bucuria vietii lui Van Gogh simtita in marile muzee ale lumii, aici l-am simtit in adevar pe Raoul Dufy (1877 - 1953) din peisajul vazut prin prisma personala : picturile lui Dufy intotdeauna au fost savurate pentru frumosul lor, pentru sarbatorirea vietii nediluand culoarea lor cu preconceptele impresioniste. El a transformat paleta plata si desenul spontan al fauvismului intr-un stil personal plin de spirit, linii lirice si culori somptuoase. Arta lui denota o sensibilitate profunda si seamana cu un izvor cristalin care radiaza dintr-un sens al euforiei si bucuriei de viata, descoperind bogatii infinite in viata de zi cu zi, iar creativitatea lui imaginara, fanteziile si energiile lui mentale toate combinate produc o poezie vizuala care glorifica viata in toate manifestarile ei.










Ochii mei au fost creati pentru a sterge tot ceea ce e urat, a declarat la un moment dat Dufy si poate tocmai din acest motiv, insistenta lui asupra esteticii frumosului a facut sa fie etichetat la mijlocul secolului trecut un artist fara substanta. De-alungul anilor 60 si 70 tablourile lui colorate si luminoase n-au mai fost relevante intr-o era postmoderna intunecata de revolutii artistice si institutionalizata de multe muzee si galerii, iar steaua lui s-a inclinat in lipsa acestui radicalism specific acelor vremuri. El isi descria arta lui ca "felul in care vad lucrurile cu ochii si in inima mea". Intr-un fel se poate spune ca acest fel de-a fi, contine o naivitate artistica, dar tocmai acest fel personal si simplu prin care ignora timpurile lui "tulburi" si nu cadea capcanelor modei artistice vremii, l-au facut capabil sa exprime acest optimism luminos al lumii. De la debutul lui ca un fov din Le Havre pana la moartea sa in Forcalquier din Provence, lucrarile lui Dufy au fost intotdeauna pline de viata, de culori pure, viscerale, o fereastra deschisa (mult intalnita in creatia lui) spre lume, un cadou de caldura, lumina si placere!










Trecand peste aceasta succinta prezentare artistica a lui, precizez ca l-am redescoperit, tocmai fiindca personal nu cred ca se poate face o mai buna redare a atmosferei acestor locuri decat prin simplitatea coloristica si compozitionala a liniilor sale. Alaturi de "constructivismul" si studiul tenace al lui Cezanne care reda atmosfera prin constructie alaturi de culoare, Dufy sta, in parerea mea, la fel de maiestuos in redarea acestui peisaj. Mi-a placut, recunosc!










Si tot la fel de puternic m-a izbit fatarnicia si ipocrizia omeneasca... cat de mult se pomeneste de Cezanne in orasul sau natal, Aix! incepand de la placute in trotuare, nume de hoteluri de toate culorile si stelele si pana la te miri ce! De ce oare nu asa si in vremile lui? oare.., hai sa radem..! Da.. si la fel de mult la cat s-a construit in Aix-en-Provence sau aiurea .. Atelierul sau aflat pe un deal altadata in periferie, astazi practic se afla in oras...si aflat la un pas de demolare acum ajuns muzeu gratie unor americani admiratori a maestrului... similitudini? Asta e dezvoltarea...








































in gradina atelierului lui Cezanne























Comentarii

Postări populare de pe acest blog

tatal meu, arhitect Augustin Presecan, de suflet... si de amintire...

Una dintre ultimele lui poze... eu asa il tin minte mai bine, cu barba... si-a lasat-o in ultimii ani stati la Moscova.

Se scrie acum o carte despre Cluj, despre arhitectii urbanisti care au contribuit la ceea ce este acum urbea noastra, se afla si el in ea, ma bucura... fac in continuare o mica paranteza catre un articol de ziar aparut dupa revolutie pentru a-i schita sumar figura, pentru cei care nu au apucat sa il cunoasca.. din pacate si eu prea putin am putut sa povestesc cu el, a murit cand aveam 8 ani, el 45... i-am simtit lipsa tot timpul, chiar daca il aveam si il am cu mine in inima si gand peste tot...
-->
Mandrie a Tarii Motilor Arhitectul Augustin Presecan Exista oameni care desi au avut o viata relativ scurta, prin lucrarile si operele lor au reusit sa impuna posteritatii un respect deosebit fata de memoria, de numele lor, niciodata uitat. Un astfel de om a fost, fara tagada, arhitectul Augustin Presecan, om de certa valoare profesionala, creator al arhitecturii unor…

Pictura Claudiu Presecan @Targul de arta contemporana Art Safari 2015

Aflat la a 2-a editie, Targul de Arta Contemporana Art Safari din Bucuresti este organizat anul acesta la Cladirea Ciclop, in perioada 13-17 mai.
Va invit sa vizitati standul galeriei Artfooly deschis la etajul 3, unde voi expune o parte dintre cele mai recente tablouri ale mele, alaturi de lucrari ale sculptorului Dan Istrate.









Programul de vizitare Art Safari:

Miercuri, 13 mai, orele 12.00 – 21.00

Joi, 14 mai, orele 12.00 – 21.00

Vineri, 15 mai, orele 12.00 – 21.00

Sâmbătă, 16 mai, orele 12.00 – 04.00 (Noaptea muzeelor)

Duminică, 17 mai, orele 12.00 – 21.00

Mai multe detalii despre eveniment sunt disponibile pe www.artsafari.ro.

Sorin Campan exhibition at Plan B Gallery, Cluj

Sorin Campan: Pata Street, 2002, oil on cardboard, 31,5 x 36,5 cm


Yesterday I visited Sorin Campan’s show at Plan B Gallery, here in Cluj. He belongs to an elder generation of Romanian artists, fully represented before 1989, while keeping a distance from the official art of the period.On the white walls of the gallery, under fluorescent light, I found his paintings to be very sensitive and warm. A kind of old moments, undefined times and petrified for eternity. There were mere landscape, but loaded with emotions. I was glad to discover these works in the gallery’s new agenda, among other renowned Transylvanian artists such as Gheorghe Ilea, who will be opening a show in Plan B’s space in Berlin next month. I found the atmosphere of Campan’s paintings resembling the paintings from the art school: full of life, mysterious and powerful. I would like to tell those of you who are in Cluj or have time to visit this show, it’s definitely worth it! I enjoyed it! Besides, when I went out of the…