Treceți la conținutul principal

vine vine priiimaavaaaraaaa...

in fiecare an prin aceasta luna nu ma rabd sa nu mai fac poze noi la aceleasi branduse din gradina... sunt o splendoare si de fiecare data ma incanta la fel de tare cand le privesc si imi aduc primavara in casa... mai pun si acum cateva fotografii cu ele din acest an de gratie 2009... si ca o completare si ursuletul cel mai mic din ograda, un simpatic si el...

ramasitele iernii trecute, fire de zapada printre fire de viata noua...


si micul princhidel cu mama lui alaturi


incercand sa o puna de o baie, da prea rece apa inca














si ca o completare alte poze din alti ani aici
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

tatal meu, arhitect Augustin Presecan, de suflet... si de amintire...

Una dintre ultimele lui poze... eu asa il tin minte mai bine, cu barba... si-a lasat-o in ultimii ani stati la Moscova. Se scrie acum o carte despre Cluj, despre arhitectii urbanisti care au contribuit la ceea ce este acum urbea noastra, se afla si el in ea, ma bucura... fac in continuare o mica paranteza catre un articol de ziar aparut dupa revolutie pentru a-i schita sumar figura, pentru cei care nu au apucat sa il cunoasca.. din pacate si eu prea putin am putut sa povestesc cu el, a murit cand aveam 8 ani, el 45... i-am simtit lipsa tot timpul, chiar daca il aveam si il am cu mine in inima si gand peste tot... --> Mandrie a Tarii Motilor Arhitectul Augustin Presecan Exista oameni care desi au av ut o viata relativ scurta, prin lucrarile si operele lor au reusit sa impuna posteritatii un respect deosebit fata de memoria, de numele lor, niciodata uitat. Un astfel de om a fost, fara tagada, arhitectul Augustin Presecan, om de certa valoare profesionala, creator al...
4 comentarii
Citiți mai multe

"Din impas către un nou început" de Aurel-Dragos Munteanu

Aurel-Drago ş Munteanu Din impas către un nou început (text tradus din limba engleză şi îngrijit de Tudor B. Munteanu) S-ar părea că trăim într-o lume avansată şi gata depăşită, în care totul e “după” sau “post-” altceva. Sfărşitul istoriei a fost proclamat, cu toate că motoarele sale nu au lucrat niciodată atât de energic. Postmodernismul şi post-postmodernismul caracterizează stări atât de fluente, încât nici un concept nu le poate determina conţinutul în mod adecvat. Dacă avem de-a face într-adevăr cu un punct terminus, este vorba mai degrabă de sfârşitul unei civilizaţii, adică de consumarea unui ciclu complet de scopuri şi mijloace pe care o parte a omenirii, Lumea Apuseană, le-a căutat şi le-a folosit pe parcursul ultimei jumătăţi de mileniu. Să numim această eră “umanismul” de dragul clarităţii, asumându-ne totodată riscul unei critici acerbe din partea celor care văd în asta numai “o ideologie burgheză – doctrina valorizării «omului» în sine, care ignoră diferen...
Un comentariu
Citiți mai multe

“Natura, ca stare de spirit si expresie”

Impresionismul, curentul care a schimbat cursul evolutiv al artelor, inceputul unei noi etape si care ne introduce totodata in problematica artelor vizuale al e secolului XX a fost un reper pentru lucrarile mele. Chiar daca ramine un concept studiat si clasat in acelasi timp el continua din adincurile subconstientului sa imi dicteze anumite traiecte si imagini. “Natura, ca stare de spirit si expresie” este o obsesie ce se regaseste de-a lungul unei intregi perioa de de creatie personala, incepind cu lucrarile cu o vadita tenta de inspiratie impresionista si post impresionista (din anii 1990 – 1991) si termini nd cu cele actuale, expresionist-abstracte. Lucrarile expuse alaturat se vor o retrospectiva a unei perioade parcurse, un drum in timp de zece ani si a unui concept asupra peisajului, a unor teme si idei care isi au originile izvorite din natura. Natura vie si in continua miscare, o natura precum apa curgatoare. O viziune concept ce m-a insotit mereu in creatia mea este s...
Un comentariu
Citiți mai multe