Artistul insusi este natura, spunea Paul Klee, o remarca pe cat de simpla pe atat de adevarata. Totul se exprima si deriva din observatia asupra naturii, asupra unor idei sau impresii, trairi sau revelatii absorbite din natura.
Motivatia mea este pur picturala, este arta de a face din peisaj o minunata stare de spirit. Peisajul si natura m-au inconjurat de mic, mi-au dat bucuria unei trairi adanci si adevarate si dintotdeauna ma simt legat de atmosfera clara a urmelor propriei memorii, inradacinat in spatiul propriu. Fie abstractie, expresie sau impresie toate se raporteaza la reprezentarea aceluiasi motiv: natura manifestata prin peisaj. Natura pentru mine sta ca o baza, inspre linistea sufletului, reverie, calm, credinta.
O viziune concept ce m-a insotit mereu in creatia mea este spatiul luat ca un intreg, dar in acelasi timp fragmentat, compozitional deschis inspre exteriorul panzei, care prin bidimensionalitatea ei si bineinteles “inchisa” de rama, de margine, te constrange la a “inchide” pictura. Tocmai de aici rezulta ideea de a “lasa” deschisa compozitional suprafata pictata, intocmai ca un joc de puzzle. Abordarea aceasta a picturalitatii a condus in mod programatic in anii 2001 – 2004 la o serie intreaga de lucrari avand ca subiect apa, reflexele si lumina solara oglindita in ea, culminand cu expozitiile din 2005, 2007, in care tema acvatica revine cu obstinatie si reprezinta demersul propriu in care am pornit, de la fragmentul de lac catre investigarea deltei ca univers. Este o lume postmoderna a deltei. In aceste lucrari am investigat in special linia ca mijloc de expresie, iar ca subiect principal trestia, care insa ramane ca un fragment recognoscibil, propriu deltei, tinzand catre o stare emotionala specifica.
Abstractizarea trestiei devine un motiv in sine, ajungand prin repetitie sa devina preponderent in aproape toate lucrarile care reprezinta apa. Desenul tinde aici sa devina reprezentativ si important in evolutia temei principale si caut sa redau prin el imaginea unei miscari atmosferice de lumina si umbra pe o suprafata invizibila, a hartiei de calc. Tusele pot avea directii conforme cu realitatea dar pot sa devina concurente sau dublate de tuse largi.
“Trestiile” in acril pe hartie si cele pictate cu trestia reprezinta elemente grafice in sine si prin compunerea lor redau transparenta apei, a reflexiilor pe suprafata ei, a unduirilor trestiilor provocate de vant. Introduc ca element compozitional, pentru a spori expresia miscarii, traseul liniar puternic al conte-ului negru, apropiat de grafica. Gesturi scurte sau largi in care folosesc negrul carbunelui pe culoarea vie a acrilului definesc niste campuri de forte, atmosfera unui cer, nor sau aer, impresia simpla, dar energica in acelasi timp, a puterii naturii.
Trestia este explicita prin desen, un desen abstractizat si minimalizat doar prin cateva linii de forta. Linia este in acest sens perceputa ca o expresie de fond a vietii, a energiei simple dar perene, a unei miscari perpetue de esenta a vietii. Forma trestiei, linia urmei ei profilata pe suprafata apei, a cerului, repetitia ei dusa spre infinit definesc o stare interioara, o expresie pe care o doresc cand puternica, cand domoala, in functie de energia intrinseca a unei reprezentari sau a unui detaliu al naturii. Delta, luata ca o ingemanare a trei elemente primare ale acestei lumi: pamantul, apa si cerul (aerul - prin esenta lumina), face ca acest univers sa fie atit de complex si unic, in care lumina aceasta aparte si vegetatia atat de bogata ma impresioneaza si face sa simt o nevoie acuta de a o reprezenta plastic.
Am descoperit aceste “Urme pe apa” in urma lungilor excursii pe laturalnicele canale ale Deltei, un spectacol numit intr-un singur cuvant: “Natura”. Contopirea universului acvatic cu cel vegetal si aerian si implinirea lor prin bogatia luminii reflectate in felurite moduri este un spectacol maret. Am privit atent acest miraj si rezultatul a fost lucrarea care a si dat titlul unui intreg ciclu: “Urme pe apa”. Am preparat hartia de calc cu ulei de in, pentru ca acrilul sa curga pe ea si am intors-o privitorului cind am expus-o in rama, pentru a-i conferi adancimea obtinuta in plus prin transparenta hartiei si pentru a o lasa neteda, aidoma luciului apei. Multe lucrari sunt create pe hartie de calc, tehnica picturii in laviuri, ale suprapunerilor succesive de culori transparente, experienta practicata cu cativa ani inainte, tocmai pentru a reprezenta cat mai bine aceste reflexii, unduiri ale apei si trestiei. In uleiurile pe panza, prin juxtapunerea culorilor, incerc sa creez acelasi efect al reflexiilor pe apa. Totusi, in toate aceste exercitii, natura ramine modelul principal.
Ciclul “Urme pe apa” ramane de fapt un studiu asupra naturii, a unui colt al deltei si un nou popas al ultimelor mele cautari, de acesta data insa pata, punctul, fiind preponderent inlocuite de puterea sugestiva a liniei. Lucrarile reflecta o exprimare proprie, personala, in fata puterii regeneratoare si vii a apei, in fata acestui hotar intre doua realitati, a unor doua medii, apa si pamintul, un univers natural pe care il putem intalni la tot pasul aproape de noi. Lucrarea “Trestii ~ urme pe apa”, pictata pe matase, reprezinta un atribut personal al ultimului ciclu, in care am incercat din cateva trasaturi de culoare sa redau esenta, atmosfera simpla dar colorata a Deltei, apropiindu-se intr-un fel de caligrafia orientala prin minimalismul ei. Acest ciclu ramane un punct de plecare in acest studiu de caz al Deltei, o investigare la nivelul apei a vegetalului reflectat pe ea, a urmelor si traseelor de la nivelul ei.
(prefata la catalogul Urme pe apa)
Comentarii