Treceți la conținutul principal

"Urme pe apa"


Artistul insusi este natura, spunea Paul Klee, o remarca pe cat de simpla pe atat de adevarata. Totul se exprima si deriva din observatia asupra naturii, asupra unor idei sau impresii, trairi sau revelatii absorbite din natura.

Motivatia mea este pur picturala, este arta de a face din peisaj o minunata stare de spirit. Peisajul si natura m-au inconjurat de mic, mi-au dat bucuria unei trairi adanci si adevarate si dintotdeauna ma simt legat de atmosfera clara a urmelor propriei memorii, inradacinat in spatiul propriu. Fie abstractie, expresie sau impresie toate se raporteaza la reprezentarea aceluiasi motiv: natura manifestata prin peisaj. Natura pentru mine sta ca o baza, inspre linistea sufletului, reverie, calm, credinta.

O viziune concept ce m-a insotit mereu in creatia mea este spatiul luat ca un intreg, dar in acelasi timp fragmentat, compozitional deschis inspre exteriorul panzei, care prin bidimensionalitatea ei si bineinteles “inchisa” de rama, de margine, te constrange la a “inchide” pictura. Tocmai de aici rezulta ideea de a “lasa” deschisa compozitional suprafata pictata, intocmai ca un joc de puzzle. Abordarea aceasta a picturalitatii a condus in mod programatic in anii 2001 – 2004 la o serie intreaga de lucrari avand ca subiect apa, reflexele si lumina solara oglindita in ea, culminand cu expozitiile din 2005, 2007, in care tema acvatica revine cu obstinatie si reprezinta demersul propriu in care am pornit, de la fragmentul de lac catre investigarea deltei ca univers. Este o lume postmoderna a deltei. In aceste lucrari am investigat in special linia ca mijloc de expresie, iar ca subiect principal trestia, care insa ramane ca un fragment recognoscibil, propriu deltei, tinzand catre o stare emotionala specifica.

Abstractizarea trestiei devine un motiv in sine, ajungand prin repetitie sa devina preponderent in aproape toate lucrarile care reprezinta apa. Desenul tinde aici sa devina reprezentativ si important in evolutia temei principale si caut sa redau prin el imaginea unei miscari atmosferice de lumina si umbra pe o suprafata invizibila, a hartiei de calc. Tusele pot avea directii conforme cu realitatea dar pot sa devina concurente sau dublate de tuse largi.

“Trestiile” in acril pe hartie si cele pictate cu trestia reprezinta elemente grafice in sine si prin compunerea lor redau transparenta apei, a reflexiilor pe suprafata ei, a unduirilor trestiilor provocate de vant. Introduc ca element compozitional, pentru a spori expresia miscarii, traseul liniar puternic al conte-ului negru, apropiat de grafica. Gesturi scurte sau largi in care folosesc negrul carbunelui pe culoarea vie a acrilului definesc niste campuri de forte, atmosfera unui cer, nor sau aer, impresia simpla, dar energica in acelasi timp, a puterii naturii.

Trestia este explicita prin desen, un desen abstractizat si minimalizat doar prin cateva linii de forta. Linia este in acest sens perceputa ca o expresie de fond a vietii, a energiei simple dar perene, a unei miscari perpetue de esenta a vietii. Forma trestiei, linia urmei ei profilata pe suprafata apei, a cerului, repetitia ei dusa spre infinit definesc o stare interioara, o expresie pe care o doresc cand puternica, cand domoala, in functie de energia intrinseca a unei reprezentari sau a unui detaliu al naturii. Delta, luata ca o ingemanare a trei elemente primare ale acestei lumi: pamantul, apa si cerul (aerul - prin esenta lumina), face ca acest univers sa fie atit de complex si unic, in care lumina aceasta aparte si vegetatia atat de bogata ma impresioneaza si face sa simt o nevoie acuta de a o reprezenta plastic.

Am descoperit aceste “Urme pe apa” in urma lungilor excursii pe laturalnicele canale ale Deltei, un spectacol numit intr-un singur cuvant: “Natura”. Contopirea universului acvatic cu cel vegetal si aerian si implinirea lor prin bogatia luminii reflectate in felurite moduri este un spectacol maret. Am privit atent acest miraj si rezultatul a fost lucrarea care a si dat titlul unui intreg ciclu: “Urme pe apa”. Am preparat hartia de calc cu ulei de in, pentru ca acrilul sa curga pe ea si am intors-o privitorului cind am expus-o in rama, pentru a-i conferi adancimea obtinuta in plus prin transparenta hartiei si pentru a o lasa neteda, aidoma luciului apei. Multe lucrari sunt create pe hartie de calc, tehnica picturii in laviuri, ale suprapunerilor succesive de culori transparente, experienta practicata cu cativa ani inainte, tocmai pentru a reprezenta cat mai bine aceste reflexii, unduiri ale apei si trestiei. In uleiurile pe panza, prin juxtapunerea culorilor, incerc sa creez acelasi efect al reflexiilor pe apa. Totusi, in toate aceste exercitii, natura ramine modelul principal.

Ciclul “Urme pe apa” ramane de fapt un studiu asupra naturii, a unui colt al deltei si un nou popas al ultimelor mele cautari, de acesta data insa pata, punctul, fiind preponderent inlocuite de puterea sugestiva a liniei. Lucrarile reflecta o exprimare proprie, personala, in fata puterii regeneratoare si vii a apei, in fata acestui hotar intre doua realitati, a unor doua medii, apa si pamintul, un univers natural pe care il putem intalni la tot pasul aproape de noi. Lucrarea “Trestii ~ urme pe apa”, pictata pe matase, reprezinta un atribut personal al ultimului ciclu, in care am incercat din cateva trasaturi de culoare sa redau esenta, atmosfera simpla dar colorata a Deltei, apropiindu-se intr-un fel de caligrafia orientala prin minimalismul ei. Acest ciclu ramane un punct de plecare in acest studiu de caz al Deltei, o investigare la nivelul apei a vegetalului reflectat pe ea, a urmelor si traseelor de la nivelul ei.

Cluj-Napoca, aprilie 2008

(prefata la catalogul Urme pe apa)



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

tatal meu, arhitect Augustin Presecan, de suflet... si de amintire...

Una dintre ultimele lui poze... eu asa il tin minte mai bine, cu barba... si-a lasat-o in ultimii ani stati la Moscova.

Se scrie acum o carte despre Cluj, despre arhitectii urbanisti care au contribuit la ceea ce este acum urbea noastra, se afla si el in ea, ma bucura... fac in continuare o mica paranteza catre un articol de ziar aparut dupa revolutie pentru a-i schita sumar figura, pentru cei care nu au apucat sa il cunoasca.. din pacate si eu prea putin am putut sa povestesc cu el, a murit cand aveam 8 ani, el 45... i-am simtit lipsa tot timpul, chiar daca il aveam si il am cu mine in inima si gand peste tot...
-->
Mandrie a Tarii Motilor Arhitectul Augustin Presecan Exista oameni care desi au avut o viata relativ scurta, prin lucrarile si operele lor au reusit sa impuna posteritatii un respect deosebit fata de memoria, de numele lor, niciodata uitat. Un astfel de om a fost, fara tagada, arhitectul Augustin Presecan, om de certa valoare profesionala, creator al arhitecturii unor…

Pictura Claudiu Presecan @Targul de arta contemporana Art Safari 2015

Aflat la a 2-a editie, Targul de Arta Contemporana Art Safari din Bucuresti este organizat anul acesta la Cladirea Ciclop, in perioada 13-17 mai.
Va invit sa vizitati standul galeriei Artfooly deschis la etajul 3, unde voi expune o parte dintre cele mai recente tablouri ale mele, alaturi de lucrari ale sculptorului Dan Istrate.









Programul de vizitare Art Safari:

Miercuri, 13 mai, orele 12.00 – 21.00

Joi, 14 mai, orele 12.00 – 21.00

Vineri, 15 mai, orele 12.00 – 21.00

Sâmbătă, 16 mai, orele 12.00 – 04.00 (Noaptea muzeelor)

Duminică, 17 mai, orele 12.00 – 21.00

Mai multe detalii despre eveniment sunt disponibile pe www.artsafari.ro.

Sorin Campan exhibition at Plan B Gallery, Cluj

Sorin Campan: Pata Street, 2002, oil on cardboard, 31,5 x 36,5 cm


Yesterday I visited Sorin Campan’s show at Plan B Gallery, here in Cluj. He belongs to an elder generation of Romanian artists, fully represented before 1989, while keeping a distance from the official art of the period.On the white walls of the gallery, under fluorescent light, I found his paintings to be very sensitive and warm. A kind of old moments, undefined times and petrified for eternity. There were mere landscape, but loaded with emotions. I was glad to discover these works in the gallery’s new agenda, among other renowned Transylvanian artists such as Gheorghe Ilea, who will be opening a show in Plan B’s space in Berlin next month. I found the atmosphere of Campan’s paintings resembling the paintings from the art school: full of life, mysterious and powerful. I would like to tell those of you who are in Cluj or have time to visit this show, it’s definitely worth it! I enjoyed it! Besides, when I went out of the…