Treceți la conținutul principal

despre romani, Romania, un interviu cu A. Plesu in Adevarul

Ies mai puţin pe stradă acum decât ieşeam înainte şi nu sunt încântat de ce văd, ceea ce nu înseamnă că îmi plăcea mai mult înainte. Însă aş fi preferat ca, plecând de la acel stadiu, să fi evoluat altfel. Deocamdată, suntem într-o anumită impuritate: şi vizual, şi auditiv, şi stilistic şi vestimentar, şi alimentar.

E, în peisajul cotidian, ceva confuz şi neaşezat. Suntem neaşezaţi. Şi am pierdut câteva virtuţi importante: respectul pentru celălalt, admiraţia genuină, autentică pentru calitatea şi reuşita umană, bunăcuviinţa, politeţea, bunătatea. Mi mi se pare că în România lipseşte tot mai acut bunătatea inimii.

....spuse Andrei Plesu....cititi mai departe interviul in Adevarul, semnat de George Radulescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

tatal meu, arhitect Augustin Presecan, de suflet... si de amintire...

Una dintre ultimele lui poze... eu asa il tin minte mai bine, cu barba... si-a lasat-o in ultimii ani stati la Moscova. Se scrie acum o carte despre Cluj, despre arhitectii urbanisti care au contribuit la ceea ce este acum urbea noastra, se afla si el in ea, ma bucura... fac in continuare o mica paranteza catre un articol de ziar aparut dupa revolutie pentru a-i schita sumar figura, pentru cei care nu au apucat sa il cunoasca.. din pacate si eu prea putin am putut sa povestesc cu el, a murit cand aveam 8 ani, el 45... i-am simtit lipsa tot timpul, chiar daca il aveam si il am cu mine in inima si gand peste tot... --> Mandrie a Tarii Motilor Arhitectul Augustin Presecan Exista oameni care desi au av ut o viata relativ scurta, prin lucrarile si operele lor au reusit sa impuna posteritatii un respect deosebit fata de memoria, de numele lor, niciodata uitat. Un astfel de om a fost, fara tagada, arhitectul Augustin Presecan, om de certa valoare profesionala, creator al

"Din impas către un nou început" de Aurel-Dragos Munteanu

Aurel-Drago ş Munteanu Din impas către un nou început (text tradus din limba engleză şi îngrijit de Tudor B. Munteanu) S-ar părea că trăim într-o lume avansată şi gata depăşită, în care totul e “după” sau “post-” altceva. Sfărşitul istoriei a fost proclamat, cu toate că motoarele sale nu au lucrat niciodată atât de energic. Postmodernismul şi post-postmodernismul caracterizează stări atât de fluente, încât nici un concept nu le poate determina conţinutul în mod adecvat. Dacă avem de-a face într-adevăr cu un punct terminus, este vorba mai degrabă de sfârşitul unei civilizaţii, adică de consumarea unui ciclu complet de scopuri şi mijloace pe care o parte a omenirii, Lumea Apuseană, le-a căutat şi le-a folosit pe parcursul ultimei jumătăţi de mileniu. Să numim această eră “umanismul” de dragul clarităţii, asumându-ne totodată riscul unei critici acerbe din partea celor care văd în asta numai “o ideologie burgheză – doctrina valorizării «omului» în sine, care ignoră diferen

“Natura, ca stare de spirit si expresie”

Impresionismul, curentul care a schimbat cursul evolutiv al artelor, inceputul unei noi etape si care ne introduce totodata in problematica artelor vizuale al e secolului XX a fost un reper pentru lucrarile mele. Chiar daca ramine un concept studiat si clasat in acelasi timp el continua din adincurile subconstientului sa imi dicteze anumite traiecte si imagini. “Natura, ca stare de spirit si expresie” este o obsesie ce se regaseste de-a lungul unei intregi perioa de de creatie personala, incepind cu lucrarile cu o vadita tenta de inspiratie impresionista si post impresionista (din anii 1990 – 1991) si termini nd cu cele actuale, expresionist-abstracte. Lucrarile expuse alaturat se vor o retrospectiva a unei perioade parcurse, un drum in timp de zece ani si a unui concept asupra peisajului, a unor teme si idei care isi au originile izvorite din natura. Natura vie si in continua miscare, o natura precum apa curgatoare. O viziune concept ce m-a insotit mereu in creatia mea este s