Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2008

"Urme pe apa"

Artistul insusi este natura , spunea Paul Klee, o remarca pe cat de simpla pe atat de adevarata. Totul se exprima si deriva din observatia asupra naturii, asupra unor idei sau impresii, trairi sau revelatii absorbite din natura. Motivatia mea este pur picturala, este arta de a face din peisaj o minunata stare de spirit. Peisajul si natura m-au inconjurat de mic, mi-au dat bucuria unei trairi adanci si adevarate si dintotdeauna ma simt legat de atmosfera clara a urmelor propriei memorii, inradacinat in spatiul propriu. Fie abstractie, expresie sau impresie toate se raporteaza la reprezentarea aceluiasi motiv: natura manifestata prin peisaj. Natura pentru mine sta ca o baza, inspre linistea sufletului, reverie, calm, credinta. O viziune concept ce m-a insotit mereu in creatia mea este spatiul luat ca un intreg, dar in acelasi timp fragmentat, compozitional deschis inspre exteriorul panzei, care prin bidimensionalitatea ei si bineinteles “inchisa” de rama, de margine,

"Din impas către un nou început" de Aurel-Dragos Munteanu

Aurel-Drago ş Munteanu Din impas către un nou început (text tradus din limba engleză şi îngrijit de Tudor B. Munteanu) S-ar părea că trăim într-o lume avansată şi gata depăşită, în care totul e “după” sau “post-” altceva. Sfărşitul istoriei a fost proclamat, cu toate că motoarele sale nu au lucrat niciodată atât de energic. Postmodernismul şi post-postmodernismul caracterizează stări atât de fluente, încât nici un concept nu le poate determina conţinutul în mod adecvat. Dacă avem de-a face într-adevăr cu un punct terminus, este vorba mai degrabă de sfârşitul unei civilizaţii, adică de consumarea unui ciclu complet de scopuri şi mijloace pe care o parte a omenirii, Lumea Apuseană, le-a căutat şi le-a folosit pe parcursul ultimei jumătăţi de mileniu. Să numim această eră “umanismul” de dragul clarităţii, asumându-ne totodată riscul unei critici acerbe din partea celor care văd în asta numai “o ideologie burgheză – doctrina valorizării «omului» în sine, care ignoră diferen