“Natura, ca stare de spirit si expresie”

Impresionismul, curentul care a schimbat cursul evolutiv al artelor, inceputul unei noi etape si care ne introduce totodata in problematica artelor vizuale ale secolului XX a fost un reper pentru lucrarile mele. Chiar daca ramine un concept studiat si clasat in acelasi timp el continua din adincurile subconstientului sa imi dicteze anumite traiecte si imagini.

“Natura, ca stare de spirit si expresie” este o obsesie ce se regaseste de-a lungul unei intregi perioade de creatie personala, incepind cu lucrarile cu o vadita tenta de inspiratie impresionista si post impresionista (din anii 1990 – 1991) si terminind cu cele actuale, expresionist-abstracte.

Lucrarile expuse alaturat se vor o retrospectiva a unei perioade parcurse, un drum in timp de zece ani si a unui concept asupra peisajului, a unor teme si idei care isi au originile izvorite din natura. Natura vie si in continua miscare, o natura precum apa curgatoare.

O viziune concept ce m-a insotit mereu in creatia mea este spatiul luat ca un intreg si in acelas timp fragmentat, compozitional deschis inspre exteriorul panzei, panza care prin bidimensionalitatea ei si bineinteles “inchisa” de rama, de margine, te constringe la a “inchide” pictura. Tocmai aici ideea de a “lasa” deschisa compozitional suprafata pictata, intocmai ca un joc de puzzle.

“Lumina si tonul pur”, un dicton ce strabate intreaga perioada impresionista este si ramine in acelas timp si un motto al unei prime perioade de inceput de creatie personala. Cuvintele spuse de Pissarro unui coleg de breasla si acum imi mai rasuna in urechi dupa aproape doua decenii de pictura: “picteaza intotdeuna cu culorile principale si cu derivatele lor immediate”…

Astfel, culorile pure de albastru, galben, rosu, in special luminozitatea galbenului de citron sau de cadmiu asternut direct pe pinza din tub fara nici un alt amestec, se mentin in continuare ca o baza pentru intregul meu demers artistic creator.

Fac aici referire la o traire si vibratie personala in fata naturii din anul 2001 din Grecia, unde apa marii mediteraneene, lumina colorata, soarele, albastrul, m-au impresionat profound si au determinat inceputul unui nou ciclu in creatia mea. Impresia a fost asumata programatic in creatia proprie ulterioara, si a condus in anii 2000 – 2002 la o serie intreaga de lucrari avind ca subiect apa, reflexele si lumina solara oglindita in ea.

Lucrarea “Impresie Mediteraneeana” (*i.1) creata in 2001 la intoarcerea mea in Cluj dupa sederea din Creta, reflecta tocmai acest concept.

(*i.1) “Impresie Mediteraneeana”, acril pe pinza, 220 x 135 cm, 2001

Concept care s-a suprapus ca o manusa peste un intreg ciclu elaborat in anii premergatori si intitulat sugestiv “Impresie Soare Rasare” si care la rindul lui a fost o continuare fireasca a “impresiilor” din zona transilvana.

(*i.2) “Impresie, Soare Rasare”, tehnica mixta, 90 x 90 cm, 2000

Pot spune ca inceputurile acestor “impresii” stau fara indoiala sub semnul impresionismului, care odata asimilat ramine adinc in subconstientul fiecarui artist.

Chiar daca lucrul in aer liber ramine pentru mine pe zi ce trece o fapta din ce in ce mai rara, datorita tehnicii mele personale si care cere timp de elaborare in atelier, impresia si sentimentul resimtit direct in fata naturii, continua sa vibreze si in atelier.

Astfel majoritatea lucrarilor expuse la Muzeul National de Arta in 2001 sub titlul “Impresie Rasarit de Soare” (*i.2) sint concepute in spatiul inchis al atelierului (dar un spatiu imaginat si simtit ca deschis universului *i.3) si au acel sentiment al peisajului si a vietii acestuia, pe care il traiesc de fiecare data cind sint in mijlocul ei. Curgerea apelor Ariesului (*i.4) intr-o dupa amiza spre asfintit de exemplu, sau impresia unui rasarit de soare pe lac la Rediu (*i.5) sint doar citeva din multele lucrari din acest sens, pictate in atelier.

(*i.3) “Atelierul artistului”, ulei pe pinza, 240 x 180 cm, 1997

(*i.4) ”Pe riu”, tehnica mixta, 120 x 80 cm, 2000

(*i.5) “Pe lac la Rediu” ulei pe panza, 110 x 120 cm, 1996

Odata inceput acest demers, natura revine si devine o obsesie, impresii receptate, senzatii, trairi, toate cumulandu-se in noi incercari, experimente. Tusa de culoare care la inceput era asternuta cu pensula ajunge sa “curga”, ca mai apoi sa ajunga stropita pe pinza. Asa cum Jackson Pollock afirma: “Pictura are un destin propriu. Eu incerc sa-i determin materializarea…” am incercat sa determin materializarea unei impresii prin acesti stropi de culoare (*i.6) aruncati direct pe panza, dar in anumite structuri constient construite…

(*i.6)

Apa inainte de toate constituind si ramanind marele izvor al senzatiilor, al impresiilor (*i.7). Albastrul cerului, verdele vegetatiei, galbenul si rosul soarelui se reflecta in ea, in mii de puncte. Prin acesti picuri de culoare ajung la o abstractizare voita, in care am “dizolvat” contururile, incercand sa redau esenta peisajului, a unei stari de spirit proprie.

(*i.7) detalii, apa

(*i.7) “Impresie pe lac”, ulei pe panza, 90 x 90 cm, 2001

Aceasta cautare, a unei armonii si linisti interioare, prin culoare, este esenta picturii mele: precum sezi in mijlocul naturii intr-un colt de Muntii Apuseni (munti in care am copilarit si care si-au pus amprenta asupra spiritului meu), asa cum esti patruns acolo de linistea si in acelas timp de freamatul ei, inconjurat in totalitate de ea, in mod analog, am dorit sa creez un spatiu pictural, in care viata si plinatatea culorilor pure, asezate pe pinze sa evoce acel sentiment. Fiecare culoare are o lungime de unda sau frecventa specifica ei, iar cu cit vibratia este mai mare cu atit culoarea este perceputa ca fiind mai calda, invers, culorile reci avind o vibratie mai lenta. Iar culorile si luminozitatea mediului ambient ne influenteaza spiritul, echilibrul launtric. Fiecare culoare a conului (filozoful Omraam Mikael Aivanhov prezinta spirala culorilor) corespunde unei unde de frecventa cu atit mai inalta cu cit ne apropriem de violet. Lungimile de unda ale vibratiilor luminoase formeaza astfel o inlantuire mergand de la cele mai mari (rosu) la cele mai mici (violet) si cum lumina poseda o simetrie de revolutie in jurul directiei de propagare, lantul care este format din succesiunea acestor vibratii este o spirala conica. Varful conului care reprezinta centrul cercului corespunde vibratiilor cu lungimea de unda scurta deci frecventa celor mai inalte. In acest punct se afla pacea spirituala, care nu este o pace imobila, statica ci o stare de vibratie intensa in jurul careia se realizeaza activitati sublime.

Cromatic am incercat prin contrastul complementar si cel valoric sa exalt privirea si in acelasi timp sa o fac sa se odihneasca, miscarea ei facind un intreg circuit pe pinza. Ochiul sare astfel de la suprafetele de albastru la cele de galben, rosu, la verde, la o linie inchisa de verde de china, se izbeste de un grup de pete albe subit aparut, le urmareste, inoata intr-o pata rosie, din care se elibereaza mici pete portocalii, micile pete portocalii se preschimba in altele galbene si deodata privirea se incruciseaza iarasi cu albastrul, violetul, verdele.

Facind referire la drumul spre pictura imaginat de Kandinsky citez din spusele lui: “Acest drum se afla intre doua domenii: la dreapta se afla folosirea total abstracta, complet emancipata a culorii in forma geometrica; la stinga, folosirea mai reala, prea intepenita de forme exterioare, a culorii in forma corporala. Si in acelasi timp, exista posibilitatea de a se pasi pina la granita din dreapta si de a o depasi; tot astfel, pina la cea din stinga si a trece dincolo de ea. In spatele acelor granite, se afla, la dreapta: abstractiunea pura si la stinga: una pur realistica. Si, intre ele doua, o libertate fara de margini, adincime, largime, bogatie a posibilitatilor.”